Archive for the ‘Poveşti’ Category

“Tunelul conferă sens şi valoare luminii, dacă ajungem acolo… Toate iniţierile în misterele vieţii se petrec în locuri întunecate… naşterea începe în întuneric, prima sau ultima sau cea mai spectaculoasă călătorie. Sau locul destinului…” (Ben Okri – “În Arcadia”) Charismă. Control. Egotism. Alter ego-uri. Cuvinte. Poezie. Obsesii. Drumuri.  Unele cu dus-întors. Locuri.Totul în multiplu de [...]

„Am atâtea să-ţi spun, problema e că intru în criză de timp, intru în criză de spaţiu…  Îmi pare rău. Asta am tot încercat să-ţi spun, că îmi pare rău pentru tot. Pentru că mi-am luat revedere de la Anna când, probabil, aş fi putut s-o salvez şi pe ea şi ideea noastră sau măcar [...]

Era o după-amiază ceţoasă de sfârşit de februarie ce se scurgea sub o apăsătoare tăcere. Revedeam ruinele acelei cetăţi după un timp în care, parcă, trecuseră mai multe vieţi de om. Cândva, acele locuri nu stârniseră în mine nimic. Acum mă simţeam legată într-un fel straniu de ele. În liniştea nefirească a acelei zile, ararele [...]

Ca şi până atunci ziua continua într-o apăsătoare tăcere… Stătea nemişcat, într-un cvasimimetism, pe marginea drumului străjuit de stepa încă amorţită de frigul iernii ce tocmai plecase. Pândea, cred, ori vreun şoarece ce mişuna nestingherit pe mirişte, ori te miri ce altă vietate ignorantă vis-a-vis de iminenţa primejdiei… Parcă aş fi fost proiectată într-o confluenţă [...]

“Asta înseamnă iubire, nu? Când observi absenţa cuiva şi urăşti acea absenţă mai mult decât orice altceva? Mai mult chiar decât îi iubeşti prezenţa?” (Jonathan Safran Foer – “Totul este iluminat”) “Eu când o sa mor, o să mor sub pleoapele tale”, spunea El înainte de a pleca… *    * * Noapte cu iz de [...]