Sfârşitul verii (II)

Ore petrecute într-o zadarnică şi febrilă aşteptare. Emoţii, foame, apoi delăsarea tuturor şi abandonul frontului. Un declic şi o copertă de „Poeme unghiulare”.  Întâlniri ratate. Versuri profetice ce mi se perindă prin faţa ochilor: “Cât de blând poate fi vântul! e sfântul năvod din care amintirile scapă, se duc, rămân vii ca o otravă sau [...]

Sfârşitul verii

„Viaţa ar trebui să fie capodopera evoluţiei sufletului iubitor. Moartea ar trebui să elibereze această capodoperă. Să o elibereze pentru a îmbogăţi lumea. O viaţă bună este capodopera inteligenţei magice care se află în noi. Faţă în faţă cu enormitatea acestui gând, a percepţiei damasciene, eşecul, disperarea, nefericirea, toate acestea par lucruri mărunte…” (Ben Okri [...]

Constatări (XVI)

Momentul conştientizării crudului adevăr: îngroparea  trupului neînsufleţit al unei fiinţe dragi, a unei speranţe, a unui vis, a unei idei, a unei dorinţe neîmplinite, a unei obsesii, a unei iubiri… Până atunci mai poţi trăi cu iluzia unei resuscitări. După aceea rămâne de văzut dacă accepţi sau nu inexorabilul sfârşit a ceva ce voiai cu [...]

Întrebări şi unele răspunsuri (II)

Am văzut pe stradă, deunăzi, o femeie ce avea pecetea morţii pe chip. După ce am depăşit starea de şoc, mi-au trecut prin minte, de-a valma, o mulţime de întrebări: -          Ce căuta acolo, o muribundă, neînsoţită şi pe picioarele ei? -          Ea ştia că este pe moarte? -          Este posibil ca eu să fi [...]

N-a dansat decât o vară

“Asta înseamnă iubire, nu? Când observi absenţa cuiva şi urăşti acea absenţă mai mult decât orice altceva? Mai mult chiar decât îi iubeşti prezenţa?” (Jonathan Safran Foer – “Totul este iluminat”) “Eu când o sa mor, o să mor sub pleoapele tale”, spunea El înainte de a pleca… *    * * Noapte cu iz de [...]

Solitudine

„…Bețivul intra, semiîntunericul devenea întuneric și amurgul gândirilor se prefăcea într-o miază-noapte de plumb când gândeam că și acela se numește om și aceea femeie. Trebuie să scuzi, trei sferturi ale lumei e așa, și dintr-al patrulea – Dumnezeul(e), ce puține-s caracterele acelea care merită a se numi omenești.” (Mihai Eminescu – „Geniu pustiu”) Pe [...]

Zile IX

„Pe aceste meleaguri trenurile goneau dinspre Est spre Vest și dinspre Vest spre Est… Pe aceste meleaguri, toate distanțele se măsurau pornind de la calea ferată, ca de la un meridian Greenwich… Iar trenurile goneau dinspre Est spre Vest si dinspre Vest spre Est”. (Cinghiz Aitmatov – „O zi mai lungă decât veacul”) Orologiul arată [...]

Întoarceri

Un nume, a doua oară dintr-acelaşi motiv şi sunetul telefonului mi-a pătruns adânc în rărunchi. Doar o singură dată a mai fost atât de ascuţit, de strident. Instinctiv mi-a venit să o rup la sănătoasa. Dar nu mă puteam ascunde, hăul se căsca ori încotro aş fi încercat să o apuc.  Simţeam cum monştrii panicii şi zădărniciei cresc în [...]

O zi mai lungă decât veacul

O fâşie de timp s-a desprins din eternitate. Timp dedicat aşteptării unui raspuns a cărui evidenţă o presimţisem înfiptă în acea agonie lăuntrică ce pârjoleşte sufletul. În liniştea asurzitoare a nopţii trecute, într-un gest inconştient, am reînceput lectura unei cărţi… Percepeam mereu o legătură puternică, dealtfel inexplicabilă, între mine şi ea. Gândului meu îi plăcea să îi spună Ileana. I se potrivea. [...]