Un alt fel de bilanţ…

… Căci am o senzaţie vecină cu urticaria când mă refer la cel contabil. Ştiu eu de ce şi îmi este suficient. M-am tuns. Mai precis, sunt cheală. Pitici pe creier, ca prim impuls. O cădere în capcana propriei mele minţi. Nevoia de a face curăţenie în jurul meu, un fel de filtrare a omilor [...]

Hoinara (II)

Hoinară din neam, mă întorc uneori în acelaşi locuri. Nu mai ştiu numărul popasurilor ce îşi repetă chemarea,  ştiu doar că potecile către ele diferă.  Mă dedau întâmplărilor, fără a pricepe cum de totul se întâmplă. Îmi calcă paşii pe urmele-mi lăsate pe aceste coclauri, stepa  îşi deschide misterul rămas ce încă m-absoarbe. La capătul [...]

I que es la veritat?

“Tunelul conferă sens şi valoare luminii, dacă ajungem acolo… Toate iniţierile în misterele vieţii se petrec în locuri întunecate… naşterea începe în întuneric, prima sau ultima sau cea mai spectaculoasă călătorie. Sau locul destinului…” (Ben Okri – “În Arcadia”) Charismă. Control. Egotism. Alter ego-uri. Cuvinte. Poezie. Obsesii. Drumuri.  Unele cu dus-întors. Locuri.Totul în multiplu de [...]

Limite (II)

Viaţa. O înşiruire de întâmplări ce se întâmplă şi neîntâmplări ce dorim să ni se întâmple. Un deşert plin de Fete Morgana. Noi, prizonierii setei nesfârşite. Mă întreb şi mă mir de ce anume cred unii. Cât de dezirabilă poate fi o sete fără nici o posibilitate de a fi potolită în faţa unei Fete [...]

Attila – porcuşorul mistreţ

Deci, nu pot să mă abţin. O creatură, pre numele ei Attila, m-a tratat de supărare instantaneu. Eram foarte cătrănită în momentul în care m-am apucat să citesc AICI. După ce am terminat cu însemnarea împricinată nu mai exista nici umbră de proastă dispoziţie în mine. Musai de vizionat filmuleţul. Terapie pură, nimic altceva: Pentru [...]

Timp(uri) VII

„Aproape că nu-mi amintesc de timpurile câmpiei şi al dealului ce-au fost cât o clipită, dar de timpul intens al Dunării şi de cel prelung al zbuciumului mării mi-amintesc.” ( http://geamilia.wordpress.com/2009/03/29/timpuri-iii/) *     *  * Tangente ori secante, timpurile mele se petrec în perechi. Mi-amintesc de timpurile pereche ale tătarilor ce o vreme au coexistat. Apoi [...]

Zile (XX)

Nu ştiu de ce dar ador paradoxurile. În oraşul acesta prăfuit şi tern, unde sensurile îmi par mai totdeauna pe dos şi unde mai mereu mă rătăcesc, există un tei ce îmi umbreşte fereastra. Aştept, aproape cu frenetică nerăbdare, amintirea parfumului ce va veni în curând. O minusculă oază într-un deşert unde nimic nu-i cum [...]

Zile (XVII) – Simbioze

O noapte de smoală ale cărei tăceri încremenesc ceasuri în nemurire. Se aud dangăte de clopote, e doar un orologiu îmi zic a şoaptă, luna e încă jumate în întuneric, două feţe, n-o văd dar aşa spun astrele în trecerile lor pe orbite; mereu celebrăm naşteri şi morţi deopotrivă. Zilele scad, nopţile cresc vârcolaci, ori [...]

În Arcadia – Ben Okri

Foarte condensată, „În Arcadia” conţine, în puţinele rânduri din care este alcătuită, mai multe informaţii decât se află în destule dintre romanele mamut pe care le-am citit. Cred că autorul – un fel de Khalil Gibran modern – a trecut-o, înainte de a aduce-o la forma în care a încredinţat-o lumii, prin mai multe procese [...]

Evanghelia după Isus Cristos – Jose Saramago

Când citesc Saramago, îmi pare că din cuvintele şi frazele lui, ce curg înlănţuite una de alta fără de cusur, izvorăşte o muzică liniştitoare precum şipotul unui izvor cristalin de munte. Superbă în exprimare, „Evanghelia după Isus Cristos” mă va urmări, probabil, întreaga viaţă prin conţinut. Nu pot spune acum în ce fel, poate ca [...]