Hoinara (II)

Hoinară din neam, mă întorc uneori în acelaşi locuri. Nu mai ştiu numărul popasurilor ce îşi repetă chemarea,  ştiu doar că potecile către ele diferă.  Mă dedau întâmplărilor, fără a pricepe cum de totul se întâmplă. Îmi calcă paşii pe urmele-mi lăsate pe aceste coclauri, stepa  îşi deschide misterul rămas ce încă m-absoarbe. La capătul [...]

I que es la veritat?

“Tunelul conferă sens şi valoare luminii, dacă ajungem acolo… Toate iniţierile în misterele vieţii se petrec în locuri întunecate… naşterea începe în întuneric, prima sau ultima sau cea mai spectaculoasă călătorie. Sau locul destinului…” (Ben Okri – “În Arcadia”) Charismă. Control. Egotism. Alter ego-uri. Cuvinte. Poezie. Obsesii. Drumuri.  Unele cu dus-întors. Locuri.Totul în multiplu de [...]

Cioran, Ibn Ţufail şi despre prosteasca infatuare vis-a-vis de cunoaştere a unora

„Nu propriile-mi începuturi, ci începutul mă interesează. Dacă mă izbesc de propria-mi naştere, de o obsesie minoră, e din cauză că nu pot să mă lupt cu primul moment al timpului. Orice suferinţă individuală se reduce, în ultimă instanţă, la o suferinţă cosmogonică, fiecare din senzaţiile noastre ispăşind acea nelegiuire a senzaţiei primordiale, prin care [...]

Zile (XX)

Nu ştiu de ce dar ador paradoxurile. În oraşul acesta prăfuit şi tern, unde sensurile îmi par mai totdeauna pe dos şi unde mai mereu mă rătăcesc, există un tei ce îmi umbreşte fereastra. Aştept, aproape cu frenetică nerăbdare, amintirea parfumului ce va veni în curând. O minusculă oază într-un deşert unde nimic nu-i cum [...]

Zile (XIX – Început de an)

„La început a fost un râu. Râul a devenit un drum şi drumul s-a ramificat în toată lumea. Şi pentru că drumul a fost cândva un râu, era mereu înfometat.” („Drumul înfometat” – Ben Okri) Toate începuturile prind contur în întuneric. Şi sfârşiturile. Naşteri şi morţi îşi dizolvă înţelesurile în misterele ascunse în noapte. Uneori [...]

Zile (XVII) – Simbioze

O noapte de smoală ale cărei tăceri încremenesc ceasuri în nemurire. Se aud dangăte de clopote, e doar un orologiu îmi zic a şoaptă, luna e încă jumate în întuneric, două feţe, n-o văd dar aşa spun astrele în trecerile lor pe orbite; mereu celebrăm naşteri şi morţi deopotrivă. Zilele scad, nopţile cresc vârcolaci, ori [...]

Sfârşitul verii

„Viaţa ar trebui să fie capodopera evoluţiei sufletului iubitor. Moartea ar trebui să elibereze această capodoperă. Să o elibereze pentru a îmbogăţi lumea. O viaţă bună este capodopera inteligenţei magice care se află în noi. Faţă în faţă cu enormitatea acestui gând, a percepţiei damasciene, eşecul, disperarea, nefericirea, toate acestea par lucruri mărunte…” (Ben Okri [...]

Zile XV – Sărbători pascale

Muncă.  Între lumi. Pink Floyd, lacrimi fără sensuri, mult Pink Floyd – o melodie ce mă obsedează: Din nou muncă. Oboseală. Ascunderea luminii. Pierderea magiei. Unde-i rostul ? Strania tăcere a râurilor de oameni ce se scurg ducând lumina… Găsirea magiei. Fiori.  Sensuri în lacrimi. Odihnă. Stare de rău. Ameţeală. Bucurie. Zâmbet. Masă… Şi Zuzy… Asterix [...]

Zile XIV – II (Histria – eseu despre linişte)

Era o după-amiază ceţoasă de sfârşit de februarie ce se scurgea sub o apăsătoare tăcere. Revedeam ruinele acelei cetăţi după un timp în care, parcă, trecuseră mai multe vieţi de om. Cândva, acele locuri nu stârniseră în mine nimic. Acum mă simţeam legată într-un fel straniu de ele. În liniştea nefirească a acelei zile, ararele [...]

Zile IX

„Pe aceste meleaguri trenurile goneau dinspre Est spre Vest și dinspre Vest spre Est… Pe aceste meleaguri, toate distanțele se măsurau pornind de la calea ferată, ca de la un meridian Greenwich… Iar trenurile goneau dinspre Est spre Vest si dinspre Vest spre Est”. (Cinghiz Aitmatov – „O zi mai lungă decât veacul”) Orologiul arată [...]