„Pentru femeie dezavuarea la care a fost condamnată nu va fi niciodată destul de scump plătită…
… Femeia nu-şi afirmă diferenţa în codul identicului, al egalităţii, ea vrea numai ca bărbatul să se frângă la rându-i, aşa cum a frânt-o el pe ea, să se deschidă, să se alieneze definitiv, să se implice total…
… Nu se poate aştepta nimic de la această dezordine, căci ea semnifică, în sine, sfârşitul oricărei aşteptări.”
(Pascal Bruckner& Alain Fienkielkraut – „Noua dezordine amoroasă”)
Mda, adevărat. Dar după câte încercări ratate ale femeilor de a comunica cu bărbaţii ca să le explice că ceva în comportamentul şi atitudinea lor este în neregulă?
Ştiu, războiul acesta stupid dintre sexe va lua o din ce mai mare amploare. Dar câţi bărbaţi sunt dispuşi să stea la masa negocierilor de la egal la egal? Câţi bărbaţi sunt dispuşi să ASCULTE femeia şi apoi să mai şi purceadă la fapte, iniţial cu preţul „de a se lăsa jupuiţi de vii” (citat din aceaşi carte)?
P.S. Am întrebat cum să fac să nu mă mai implic în această luptă fără rost. Mi s-a spus că, dacă am convingerea că nu pot schimba nimic, să stau deoparte. Cum să stau deoparte când este şi cauza mea? Asta ar însemna resemnare şi acceptarea lucrurilor aşa cum sunt ori amputarea feminităţii aşa cum a făcut personajul central din „Antichrist”. Nici una dintre cele două variante nu-mi surâde. A treia variantă ar fi asumarea războiului care, din câte mi-am dat seama, tot una proastă este. Mai există o a patra variantă de care eu nu ştiu? Mă refer la nivel individual, căci la nivel social deja se ştie că cele trei variante coexistă, preponderent fiind, în acest moment, războiul cu diferitele lui forme de manifestare.
Bre, orice societate se naşte, creşte, se înmulţeşte şi se autodistruge sub proprii ei ochi. Gândeşte-te la treaba asta cu războiul stupid dintr sexe ca un efect al acestei căderi în sine a societăţii. Tot ce mai poţi face acum e doar să te rezumi la indivizii cu care ai tu de-a face. Condiţia e ca ei să fie receptivi la ce le spui tu, că altfel n-ai făcut nimic şi ţi-ai şi pus nervii pe moaţe degeaba. Adică faci rahatul praf la fel ca tipul din Antichrist şi nu vrem asta sau presupun că nu vrei asta. Ai tu aşa niţică vocaţie de orator? Dacă ai, se rezolvă tot ce vrei tu! Dacă nu, se învaţă tehnici de manipulare prin oratorie. Trebuie doar să vrei să convingi masele.
Dacă tu îţi afişezi poziţia de misandră, e clar că şi bărbaţii vor reacţiona la fel. Mie, personal, mi-e destul de clar. Acţiune şi reacţiune. Şi nu vei obţine nimic nici măcar în cerc restrâns. În ideea că totuşi ar fi receptivi şi te-ar asculta obiectivi…
Receptivitatea la bărbaţi este foarte slabă, chiar şi la cei care înţeleg. E greu să schimbi lucruri adânc înfipte în creier încă de acum mii de ani în urmă. Ştiu că nu există vinovaţi. Nici tipul din Antichrist nu era vinovat. El doar a pierdut controlul. Eu nu vreau să controlez sau să manipulez pe nimeni ca să obţin ceea ce am nevoie, înţelegi? Aici mă rup eu. Că nu pot funcţiona decât prin metode fair. Chiar dacă aş putea manipula ca să obţin ceva, tot nu m-aş bucura de victorie. Totul se bazează pe fals şi eu ştiu asta. Şi nu mă încălzeşte cu nimic.
Vreau să scap şi de misandrie. Dar cum? Cum să mă centrez eu fără a descentra pe altcineva, la rându-mi şi apoi viceversa?
Mda, cine se aseamănă se adună. De-asta nu voi fi eu niciodată un orator, deşi aş putea, pe lângă faptul că-mi place mai mult în culise decât pe scenă.
Şi nu ştiu cum să te ajut cu misandria pentru că eu nu prea reacşionez la fel de urât ca tine. Ori am devenit mai imună, ori nu-mi mai bat capul cu prostia lor. O fi de vină şi experienţele prin care eu n-am trecut, dar tu da. Nu ştiu ce să zic. N-ai încercat să tragi aer în piept când auzi o idioţenie şi să te calmezi?
Mno, păăi dacă Aselu ar avea vreun acces de misandrie faţă de mine io n-aş răspunde cu un acces de misoginism, ci cu unul de zen. Ceea ce probabil ar enerva-o mai rău şi cred că m-ar ruga să fiu măcar un pic misogin, aşa de test
Aselu, eşti pe recepţie?
Hm, nu e vorba de auzit idioţenii, că astea sunt doar ţânţăreli pe termen scurt, e vorba de făcut idioţenii la care nu prea mai pot fi imună, nu-ş cum să-ţi spun. Idoiţenii care mă afectează direct sau indirect.
Să mă anunţi şi pe mine când termini afurisenia aia de carte, ca să ştiu cât voi mai avea de suportat după ce ai terminat-o explicaţiile cu cât de proşti sunt bărbaţii. Mie mi-e clar că sunt în pragul psihozei. Vreau să-l sfâşii pe Pascal Bruckner, ca să nu mai scrie altă minunăţie de carte precum asta. E clar că nu-ţi face bine să ţi se confirme faptul că bărbaţii sunt praf din multe puncte de vedere.
EU PÂNĂ ATUNCI, O SĂ-MI IAU CÂMPII! MĂ GĂSEŞTI, POATE, PRIN STEPĂ.
Bre, ori îţi iei cîmpii, ori dai în psihoză. Amîndouă nu ie posibil! Nu ie fair play. Pai restu’ lumii ce dracu mai face dacă iei tu şi cîmpii, şi psihoza, şi tot. Şi stepa, auzi! Deja e tupeu!
Iunia, te voi anunţa cu siguranţă. Într-adevăr, cartea mă răscoleşte. Îmi scoate la iveală unele psihoze şi îmi alimentează misandria. Prin faptul că acolo scrie lucruri pe care eu le intuiam de multă vreme. eh, na şi tu, acum! Evadările în stepă sunt marcă înregistrată Io.
)))
Dear E.T., nu ţi-am spus până acum că sunt o mică scârbă, ca să-l citez pe lachete
? Eu iau ce vreau, când vreau, cum vreau, unde vreau. Vrei şi tu? Tratăm, stabilim termenii contractului, chestii, trestii. Se rezolvă, dacă asta te durea, că nu cred că te gândeai la ceilalţi 
.
Io am cîmpii mei. Și psihoză nu vreau. Poate mai spre senectute un Alzheimer mic, ca să nu-mi mai dau seama că sunt bătrîn, scofîlcit şi mă scap în pantaloni
Deci da, mă gîndeam şi la ceilalţi. Spre deosebire de tine care eşti o scîrbă, eu sunt un altruist 
N-ai niciun haz! Auzi la el… Altruism!
. Am văzut un episod din House, recent, în care avea un pacient bolnav şi de Alzheimer, pe lângă enigma diagnosticului şi nu e prea amuzant. Te depersonalizează destul. Oricum, Alzheimerul e dat de providenţă, nu că vrei tu. E şi ceva chimie pe acolo, nu numai strict psihologic.
Că tot veni vorba de el, am o curiozitate. Dacă eu zilele astea sunt fericită din nj de motive(chestie chiar rară la mine în ultimii 2-3 ani) şi vreau să păstrez pentru mine starea asta, nu o să o dau şi la alţii, tot scârbă sunt considerată? Adică hai să fim serioşi! Câţi când văd un om fericit, nu încearcă să-l vâre înapoi în căcat prin diferite modalităţi? Dacă le pui pe tavă motivul fericirii tale, fac din tine un amărât nototriu, un scârbit de viaţă şi dezamăgit de viaţă precum Cioran. Crede-mă, ştiu cum reacţionează pesimiştii care afirmă că sunt sceptici(eu fiind una la un moment dat şi probabil că mai am ceva reminescenţe). Bine, că sunt şi oameni cu mai mult bun simţ şi nu-ţi dau în cap cu totul, asta e partea a doua. Ideea e că nu prea ştiu oameni cărora le pasă de fericirea altora în mod altruist.
Oricum, cred că ai fi adorabil ca bătrânel, dar fără Alzheimer
Aselu, un mic cadou pentru misandria matale de la nea Stephen King citire, prin gura unui personaj:
“Se pare că n-a fost la fel de dibaci la omorîrea nevestei cum a fost la alegerea acţiunilor. Crime passionel, băiete. Nu dovedeşte altceva decît că toţi bărbaţii sunt nişte măgari care ştiu să citească.” (Un elev capabil – din colecţia “Anotimpuri diferite”)
Şi cum îi zisei şi copilei, în ce priveşte ostracizarea celor implicaţi în relaţii considerate nepotrivite, societatea trattează în mod egal femeia şi bărbatul. Nimeni nu e în (dez)avantaj
Precizare: personaju care zice asta e bărbat, nu femeie
Mulţam fain, Saturnianule. Bre, da’ io n-am zis că bărbaţii sunt în (dez)avantaj. Am zis doar că lucrurile stau cum stau între bărbaţi şi femei mai mult din cauza faptului că bărbaţii nu vor să dea Cezarului ce e al Cezarului. În continuare ei vor să fie în control şi să aibă supremaţia când, de fapt, n-ar trebui să fie nimeni.
Partea cea mai distractivă aici este că ei nu vor să creadă că au vreo vină. Tot femeile sunt vinovate şi de dezastrul lor, pentru că sunt neascultătoare. Deh, mitul Evei, adânc înfipt în creiere de omi.
Ah, Marul!!! Tanti Eva asta n-a fost in stare sa-si dea seama ca e stricat. Azi nu mai aveam probleme. Nici voi, nici noi. Da’ vina e a lui Dumnezeu. Ca el a facut pomul din care a luat ea marul. Oricum, lu’ Adam i-a stat in git
Ah, si inca ceva. Prespunind ca barbatii ar vrea sa dea Cezarului ce e al Cezarului se pune intrebarea de baraj: sunt pregatite femeile sa il primeasca? Ca dupa cite vad eu in jur, nu sunt. Ba pe unele le sperie ideea in sine. Mai discutaram noi chestia asta. Barbatii care nu dau Cezarului ce-i apartine, e porci da’ iubiti. Aia de-l dau, e blegi si-atit!
Iunie, stare de fericire nu poti s-o dai altcuiva nici daca ai vrea. Din motive de cauze cauzale de unicitate. Stare de fericire a cuiva e precum amprenta. Dac-ai incerca sa dai fericirea ta altcuiva e posibil sa aiba exact efectul invers. Ceea ce se si intimpla in majoritatea cazurilor
Bre E.T., sugerezi cumva că eşti bleg
)? Dacă da, să ştii că eşti unul adorabil. Bine, aş folosi eufemismul pe care îl folosesc pentru a-l face pe lachete adorabil, dar nu are acelaşi farmec. Adică nu e nici acelaşi context, nici acelaşi gen de interacţiune şi ai prins ideea, zic eu 
.
. Tot e bine.
Oricum, azi am fost făcută teroristă fără scrupule, deci am evoluat de la stadiul de scârbă mică
Nu sugerez, chiar sunt
Mi-e că de la teroristă fără scrupule nu prea mai ai la ce evolua. It’s the peak of evolution. Poate la kamikaze (că tot îţi plac japonejii) sub sloganul “mor(i) cu tine(mine) de gît”
No, ca să vedeţi cît de discriminaţi vor fi bărbaţii în caz ca se aprobă asta. Şi unde, în ţara democraţiei. Aselu s-ar simţi răzbunată cred
Măcar avem şi noi ceva sacru. Iar asta o spune o femeie 
http://www.libertatea.ro/detalii/articol/masturbearea-interzisa-SUA-oklahoma-spermatozoizii-sunt-sacri-379136.html
Io zic doar că senatoarea aia are probleme grave cu capu’.
))))
Mda… Am dat tonul la subtilităţi înţelese numai de noi doi
.
Să-mi fie ruşine că nu sunt cuminte!
P.S. Trebuie să te mai anunţ când devin majoră sau ai intrat destul în creierul meu prin telepatie
?
Nu mai răspund la provocări. Piua!
Aseeeeeel! Blogu tău a devenit monopol străin. Invazie de extratereştri. Deja nu-ţi mai aparţine. Vino să faci ordine!
Bre, dacă invazia ridică nivelul de trai, n-am nimic împotrivă.
Bre păpuşe, cum adică să ridicăm nivelul de trai? Fii mai explicită!
.
Plus că nu ştiu cât de mult m-am mai extraterestrizat între timp. Adică eu mă consideram şi încă mă consider un fel de monstru. Saturnianul e mai drăguţ el de fel şi mă consideră ca făcând parte din specia lui
Iunie, mai uită-te pă la sefe-uri
Monştrii tot extratereştrii este, cîtă vreme nu originează de prin părţile cestei planete. Iar tu nu originezi 
Dacă vrei să-ţi (re)vezi semenii monştrii îţi recomand saga “Alien”. Patru filme artistice beton cu legătură între ele. Tu cred că eşti regina 
Şi atunci de ce îmi creier îmi răsună un gând diferit de al meu, că am inspectat, că nu am voie să mă uit până la 18 ani
? Bre, nu ştiu cum să-ţi spun, dar fă ceva cu securitatea creierului tău, la dracu’! E prea de tot 
)!
Creatura concepută de doctorul Frankenstein era considerată chiar de creator un monstru şi felul cum a apărut sugerează cumva crearea primului robot, chit că tu nu şi nu, că nu e robot din moment ce e făcut din resturi umane. Procesul tehnologic e acelaşi, să fie clar! Acum nu ştiu la ce te raportezi când te referi la monstru. Eu ţi-am dat un exemplu.
Am ajuns la concluzia (dupa o viata de incercari ratate de a intelege si dezamagire) ca barbatii nu pot fi, de fapt, invinuiti. Si asta, din simplul motiv ca sunt o specie diferita. Deageaba le cerem noi `sensibilitate`, `preocupare pentru noi ca persoane`, `jos orgoliul`, etc. Ei chiar ar vrea sa o faca, daca ar putea. Dar nu pot, pentru ca totul le pare un puzzle incalcit, sau in cel mai bun caz, o aiureala. Da, chiar daca nu o recunosc, chiar si cei mai buni dintre ei (si care se educa singuri ca sa aplice ce ii place femeii), gasesc chestia asta obositoare si aberanta – ceva ce trebuie facut ca sa fie bine in cuplu.
Desigur insa, ca majoritatea nici nu se obosesc sa `se educe` ci asteapta doar ca femeia `sa se muleze`, sa se adapteze, asa cum a facut-o de veacuri. Daca una dintre ele nu se conformeaza, mai exista atatea !
E vorba, desigur, si de educatia patriarhala primita acasa si in societate, dar nu numai. Am simtit ca exista ceva dincolo de educatie, ceva genetic… Nu vom reusi niciodata sa transformam un ~;mascul~ intr-un ~sensibil si intelegator~ – doar daca nu are deja yinul mai dezvoltat, cum sunt artistii, de pilda. Sau, daca nu i s-a facut de ~o partida` – caz in care, pentru o ora va deveni cel mai sensibil de pe fata pamantului.
Asadar, nu trebuie sa incepem sa-i uram pentru asta. Exista barbati care sunt minunati in calitate de oameni, de colegi, frati, parinti, etc. Si numai cand vine vorba de relatia dintre sexe se transforma in cei mai oribili egoisti si interesati. Asadar, e bine sa luam partea buna de la ei, iar daca avem nevoie de ei pe alte planuri, sa stim exact la ce ne putem astepta. Eventual, sa acceptam doar sa reproducem specia, si apoi, sa ne purtam cu eleganta cu care si ei s-au purtat cu noi.:)
Pare cinic ?:) Dar; ce sanatos !
P:S: Nu vorbesc aici de iubire: Iubirea e cu totul altceva.. o iluzie profunda ! Si atat de necesara sufletului femeii; incat ea e in stare sa accepte iluzia; numai ca sa simta – asa-zis – ca traieste: Desigur; insa; ca asta e valabil mai ales atunci cand e foarte tanara… sau; sufletul ei se incapataneaza sa reziste ²intemperiilor”; si sa nu isi invete lectiile.
Am filosofat ,mult; scuze; dar asta vine dupa o perioada cand am si tacut mult:
Cred că aseară eram cam supărată din cauze concrete, așa că nu trebuie să iei în serios tot ce ți-am spus !
Ideea este că la baza relațiilor dintre sexe stau mecanisme mult mai complexe, care merg până la noțiunea de destin, și de probe spirituale. Fiecare dintre noi constituim probe dure pentru ceilalți, iar când aceștia nu au ajuns încă la nivelul la care să ”treacă examenul cu bine”, e normal să aibă un comportament de nota 5 sau 6, sau mai puțin. De fapt, depinde și de noi ce „probă” ne alegem – dacă ne considerăm ”elevi mai buni” nu trebuie să ne alegem un coechipier mediocru, pentru că altfel, vina probei ratate nu va fi (doar) a lui. Iar dacă nu suntem siguri că vom putea face față cu notă maximă indiferent de probă, mai bine stăm pe margine, ca să nu mai ajungem să învinuim pe nimeni.
Vezi, până și la întrebările simple, răspunsurile nu sunt totdeauna simple.:) Dar, tu știai asta !