„Sub pretextul de a elibera dorinţa de obscurantismul amoros se împrospătează, dotată cu o nouă legitimitate, vechea ură virilă împotriva femeii. Ca punct comun între reprimarea sexului şi emanciparea lui – represiunea sentimentală descalifică orice formă de juisare ce nu corespunde modelului falic al voluptăţii.”
(Pascal Bruckner & Alain Fienkielkraut – „Noua dezordine amoroasă”)
Ştiu de mult că bovarismele nu-s bune de nimic şi totuşi încă nu mă pot dezbăra de ele. Deh, defect de fabricaţie sau de educaţie, nu asta vreau io acuma să dezbat aici. A apela la creierul ori la conştienţa unui bărbat, când vine vorba de femei şi de relaţionarea cu ele, este fix acelaşi lucru cu a-i spune motanului, care vrea bucata de pâine de pe televizor, că dacă sare acolo va declanşa o minicatastrofă (televizorul fiind pe un suport fixat în perete de BCA). Ce faci în cazul motanului (asta în situaţia în care bovarismul nu este patologic şi nu te agiţi ca fasolea în gura săracului, precum cele două proaste din povestea cu drobul de sare a lui Ion Creangă)? Îi reduci până la eliminare posibilităţile de a sări (îl dai afară din cameră, iei de pe televizor obiectul dorinţei lui, îi tragi vreo două scatoalce peste ceafă şi un şut în dos, etc.). Ce faci în cazul bărbatului, în schimb? Dacă presupui că el este fiinţă dotată cu raţiune şi poate înţelege cum stau lucrurile din prima, te înşeli amarnic. Dacă te bovarizezi şi începi să faci pe nebuna, el fix asta va înţelege: că eşti o isterică nebună care, deşi îi spune că nu vrea futută, cere futută. Aici s-ar putea să aibă dreptate. Să fie o directă legătură între isteria femeilor şi futut. Numai că realitatea nu este cum o văd ei sau cum PREFERĂ ei să o vadă. Pentru că femeia vrea futută dar nu cum vor distinşii domni şi nici în condiţiile lor. Ei, abia aici apare dilema. Vor ei să afle cum vrea şi ce anume vrea femeia? NU! Vor ei să creadă femeia că plăcerea lor este şi a ei? DA! Fără osebire. Deci, fetelor, nu vă mai lăsaţi amăgite că veţi fi repede dezamăgite şi tot isterice veţi rămâne, prilej ca bărbatul să vă mai ceară un număr pentru, chipurile, a vă potoli. Că doar ei ştiu foarte bine ce ne trebuie nouă, nu-i aşa?
Aseară am avut onoarea să pălăvrăgesc (când mă mâncă, mă mâncă şi pe mine, recunosc) cu două distinse exemplare din subspecia masculină. După ce m-au zgândărit cu multă perseverenţă acolo unde ştiu ei foarte bine că am călcâiul lui Ahile, adică la misandrie, m-am trezit, în cadrul unei discuţii pe care n-am chef să o relatez nicicum că e prea ridicolă, cu următoarea replică: „Nu e nimic anormal în faptul că o fată de 12 ani suge pula, atâta timp cât şi ea vrea asta. Poate îi place şi ei, de unde ştii?”. Haida-de! Ce poate discerne un copil de 12 ani condiţionat, care trăieşte într-o societate bolnavă, cu femei condiţionate întru slava simbolului falic? De unde atâta simbol falic, stau io şi mă întreb. Căci, fie vorba între noi, nici falus nu mai poate fi numit. E doar un amărât de penis. Dacă ar fi un falus în adevăratul sens al cuvântului, ar fi suficient prin el însuşi ca să câştige femeia. Dar femeia zilelor noastre nu de el are nevoie ci de ce anume poate obţine însclavindu-se lui (cu sau fără voia ei, cu sau fără discernământul ei): bani, mâncare, adăpost, protecţie, poziţie socială, afecţiune, copii ş.am.d. Iar toate acestea le poate obţine de la bărbat care îşi permite să fantasmeze pentru că este bazat. Nu vă imaginaţi că pe el însuşi, ci pe puterea lui de seducţie (de comod ce este a renunţat şi la asta -trăiască prostituatele, filmele porno, mai nou piţipoancele –toate trei menite să tolomăcească bărbaţii şi mai mult decât sunt), pe atuul forţei fizice şi pe puterea financiară. Dacă aveam un kalaşnikov la îndemână aseară, eram toată numai găuri. De obidă.
P.S. Deci, io mă voi strădui să nu mai apelez la discernământul bărbaţilor că o să mă transform, mult mai repede decât mi-aş fi dorit, într-o acritură. Voi căuta metode mai eficiente de a-i conştientiza. Măcar pe cei din jurul meu. Probabil că ei funcţionează, ca orice mamifere care se respectă, după principiul „recompensă şi pedeapsă”. Păcat că nu toate femeile văd asta iar puţinele care văd rămân blocate, din cauza fricii sau a nu-ş ce sentimente de responsabilitate ori slăbiciuni patologice, în proiectele aşa zise bărbăteşti. Căci cum să fii femeie într-o lume în care nu există bărbaţi?
P.S.2: De deschis mi-am cam deschis io ochii singură dar confirmările a ceea ce spun mi le-au adus, culmea, tot nişte bărbaţi. Care văd mai mult decât semenii lor. Sau nu se mai ascund după vişini crezând că asta este soluţia.
Păpuşe, eşti atât de frumoasă când taci
! Nu ţi-a spus niciun bărbat asta până acum? Sincer! Eu dacă aş fi unul, dar nu sunt, din fericire, m-aş bucura să taci din gură 
.
)… La 12 ani nici măcar nu ştiu dacă mă gândeam la sex, darămite la blowjob şi la cât de mult mi-ar fi plăcut să satisfac pe unul aşa, chit că eu rămâneam neterminată. Deci teoria celor doi cum că i-ar plăcea uneia de 12 ani să sugă o pulă cade, cel puţin în cazul meu. Nu ştiu de noile exemplare care au 12 ani, dar ceva îmi spune că nu la toate le-ar plăcea. Să sperăm că şi anonimul de data trecută a recepţionat mesajul, ca să nu fiu nevoită să-i spun vreo 2 şi nu numai lui 
. Sau poate se vrea castrat şi nu ştie cum să o ceară, deşi mă îndoiesc profund că vrea să-l deposedez de comorile lui. Am vaga senzaţie că ţine mult la ele.
.
În altă ordine de idei, trebuie să recunosc că mă bucur nespus de mult că am trecut de vârsta de 12 ani. Altfel, până acum aş fi fost obiectul fantasmelor acelor 2 “frustraţi sexual” pe care îi cunoaştem amândouă. Sincer, nu-mi place perspectiva ca ei să se satisfacă manual gândindu-se la mine în diferite ipostaze. Uite, eu pot să te asigur că la 12 ani nu m-ai fi prins dând un blowjob unui tip, oricât de mult mi-ar fi plăcut de el. Nici acum nu ştiu cât la sută aş face treaba asta. Şi aşa spuneai de mine că sunt o puritană
Fă şi tu un exerciţiu de imaginaţie! Când mai baţi şniţele, imaginează-ţi că eşti un bărbat masochist care se şi autoflagelează tocându-şi comorile pentru faptul că au înrobit femeile cu mult prea iubitul lor penis. Eu, din câte ştiu, nu numai bărbaţii îşi imaginează inepţii. Ca să păstrez tonul torţionaro-iubitor de care dai dovadă în ultima vreme, că eu mi-aş dori ca eu personal să toc chestiile alea, nu ei înşişi. La mine, eu trebuie să fac totul
Cred că sunt în stare să renunţ la frumuseţe pentru satisfacţia pe care mi-o dă “descărcat-descătuşatul”. E muuult mai excitant aşa.
Bruckner şi Fienkelkraut spun că bărbatul a condiţionat femeia să creadă că plăcerea lui este de fapt plăcerea ei. Asta pentru că el nu a reuşit să înţeleagă, cuprindă sexualitatea ei, net superioară sexualităţii lui limitate. Şi pentru că nu a putut să ajungă sus, a adus-o pe ea jos şi a adaptat-o propriilor lui nevoi. La început prin constrângere, mai apoi prin înşelăciune, manipulare. Că în lume se mai practică încă violenţa fizică şi alte metode rudimentare pentru a supune femeia nevoilor şi plăcerii bărbatului, asta este altă mâncare de peşte datorată evoluţiei diferenţiate a omilor. Dar partea asta face subiectul altei însemnări.
Aş fantasma de-a futu-i pomana. Fără nici un rezultat. io vreu soluţii, nu fantasme. Sunt sătulă atât de fantasmele fără nici o bază a celor din jurul meu, cât şi de iluziile mele.
Bărbaţii nu au înrobit femeile cu propriul lor penis ci doar le-au făcut să creadă asta. Adevărata înrobire s-a făcut cu forţa dar trebuia să inventeze, în timp, ceva pentru a le ţine înrobite cât mai mult posibil. Mitul cu penisul este deja dărâmat. Ei se mai agaţă încă de gândul că mai pot prosti femeile. Culmea e că încă mai pot dar în curând totul va fi doar o iluzie: a lor.
Aselule, pune de-un îndreptar, bre!
)
Aş avea nevoie de mai mulţi cobai (posesori de oo). Or fi ei de duzină dar există, totuşi, mai multe duzini, fiecare cu previzibilităţile ei. Şi tare mă tem că ei nu-şi vor oferi serviciile întru măreaţa realizare a unui manual de utilizare. Sunt orgolioşi, bre… Dar mai există şi un altfel de îndreptar. Cel cu care se scarpină spinarea…
))).
Ştii, comentariul tău a sunat ceva gen “Oricum eşti delicioasă Iunia”. Adică abundenţa de cuvinte cam asta mi-a sugerat mie, că nu ştiai cum să faci să nu spui cuvântul ăla. Bre, de data asta, ca să ţii minte, nu vreau frişcă, vreau cireşe deasupra
. Sau vişine 
. Mamă, ce bune sunt vişinele din vişinul din curte!
? Şi nu mie trebuie să-mi expui toată polologhia din comentariul anterior adresat mie, believe me! Eu ştiu foarte bine ce şi cum cu teoriile tale şi ale celor pe care îi citeşti. Bine, poate nu foarte bine, dar ştiu ce un căcat îmi tot plimbi pe dinaintea ochilor şi ştii bine şi tu că nu există soluţii viabile în principiu pentru situaţia ta şi a femeilor, în general. Nu uita că şi eu am vreo 3 găuri, ca şi tine. Dar eu nu mai prea caut soluţii. De ce? Pentru că nu vreau să înnebunesc. Eu încă mentalizez să nu depind de banii unui purtător de sulă pentru că e de rahat. Ştiu, de asemenea, că visez un imposibil, dar la dracu’, doar nu o să încerc să-mi trăiesc viaţa fără bărbaţi în ea, care să-mi şi treacă prin pat. Eu vreau să fiu cea care să le permită să treacă prin patul meu când vreau, nu să depind eu de dispoziţia lor şi aşa mai departe. Doar nu se termină lumea odată cu dispariţia ultimei sule… Adică da, într-un fel se termină, dar poate până atunci vor exista bănci de spermă 
). Există şi lesbianismul şi… ai prins ideea, că doar nu vrei să-ţi demonstrez că ştiu cum pot face două femei sex şi ce folosesc, că ştiu detalii, ce Dumnezeu? Ştiu mult prea multe de atât de multe ori, că mi-e silă de ce-mi tot umblă prin cap.
).
Apropo, nu tu îmi spuneai la un moment dat că nu e bine cu misandria, că ce tot atâta le dau peste nas bărbaţilor cu faptul că noi oricum suntem superioare lor, oricât ar încerca să ascundă asta? Ştiu că sufăr de Alzheimer, dar eu aşa am impresia. Deci ce te mănâncă pe tine ca Zambilica să le şi demonstrezi asta? N-ai altceva mai bun de făcut? Gen, o supică lui lachete
Oricum, azi am avut parte de o fază faină la şcoală. Poate te încălzeşte cu ceva, dacă tot nu-ţi mai trebuie fantasme. Am nimerit în bancă cu honeybee(sper că mai ţii minte numele de cod) la ora de fizică pentru că a călcat-o pe coadă pe profa de fizică. Cum sunt bănci de 2 locuri şi colegul meu de bancă stătea în altă parte, pentru că lipsea alt deştept, profa l-a trimis lângă mine pe inculpat. Şi începe el după ce se aşează în bancă frumos “Nu ştiu cum, dar sunt sigur că eşti vinovată pentru faptul că eu am ajuns lângă tine.” Mai în glumă, mai în serios, îl întreb de ce un căcat sunt eu vinovată de aşa ceva. Eu voiam să dau vina pe Univers. El nu, că eu sunt cea vinovată, deşi nu ştia cum. Şi după un timp în care am păstrat tăcerea, ca să nu mai atragă atenţia profei, îi scriu pe bancă ceva de genu’ “Chiar aşa tare te deranjează că stai cu mine în bancă?” şi la care el că deranjatul nu e acelaşi lucru cu vinovăţia. Puteam foarte bine să mă fac vinovată de orice altceva. Sau să fie altcineva în locul meu. Şi îi răspund pe bancă “Tipic masculin!”, dar plină de satisfacţie, chiar mă simţeam obscen de bine pentru asta şi m-am simţit şi mai bine după ce m-a aprobat, afurisitul. Putea foarte bine să-mi spună ceva gen “hai sictir!” sau “sugi pula!”, că la un moment dat mă alinta des aşa sau să se uite urât la mine pentru că avea o dispoziţie mai proastă decât de obicei şi asta doar pentru că i-am rănit orgoliul de bărbat în devenire. Dar n-a făcut-o. Cred că zâmbea. Oricum, am avut o zi ciudată. Am fost mult prea binedispusă pentru a fi eu. Şi am scos şi mai multe inepţii pe gură din cauza asta
Să-mi dai şi mie vişine din vişinul tău cu care te tot lauzi. Să-i fac dulceaţă lui lachete că e mare amator. Când s-or coace, bineînţeles.
))
Mă, când te mâncă, te mâncă, nu-i loc de logica de la călcâiul broaştei, înţelegi?
În altă ordine de idei, sunt convinsă că, la nivel imaginativ, ştii mai multe decât mine despre sex şi tot ce are legătură cu el, dar mă crezi că informaţiile sunt redundante? Scopul meu în viaţă nu-i să trăiesc nu-ş ce senzaţii şi presupun că nici al tău.
În legătură cu honeybee nu-mi rămâne decât să sper că “tot răul înspre bine”. Poate îmi spui şi mie la ureche ce inepţii ai mai spus astăzi. Nu de alta dar inepţiile tale sunt delicioase precum vişinele. Şi mai ai şi discernământ. Faţă de alţii care cred că inepţiile lor sunt cuvinte de duh demne de analele istoriei…
Apropo, înainte de a vă lăsa pe tine şi lachete să vă prezentaţi părinţilor mei, îmi lăsaţi plăcerea de a fi puţin cinică înainte
? Şi dupa-aia vă las la vişin şi la ceilalţi pomi din curte.
).
Da, ştiu prea multe, dar eu cumva sunt la limită, ştii, în ceea ce priveşte sexul. Probabil că nu am scăpat de chestiile vechi de când lumea, gen curiozitatea de a încerca mereu ceva nou şi cum n-am avut parte încă de sex… E doar o supoziţie, nu te impacienta. Adică na… Deci nu-ţi pot răspunde cu siguranţă care e scopul meu în viaţă
Discernământul meu e pe jumătate uneori, dar dacă tu spui că sunt delicioasă…
Apropo, ai observat că e cam multă linişte la postarea asta? Oare până şi Saturnianul s-a speriat?
Cine sunt io să mă opun dorinţei tale? Dar cu cine vrei să fii puţin cinică?
))
Dar cu siguranţă ştii care nu-i…
Am observat dar nu mă deranjează. Ah, el nu. Cine ştie prin ce galaxie o fi acuma şi nu are timp de balivernele noastre.
Din moment ce mă plâng de slaba audienţă, da, mă deranjează. Nu am de cine să mă iau, de ce să mă amuz şi chestii de genu’. Ştii, vorbim atâta şi prin alte părţi noi doi încât e aiurea că mai vorbim şi aici tot noi două doar. Nu strică puţină diversitate.
). O tequila sau ceva.
Cu părinţii mei. Aşa am un chef să le dau peste nas anumite chestii după ce oficial voi fi majoră… Dar va trebui să beau ceva tare înainte
Măi, să ştii ca la un moment dat mă visam un fel de heartbreaker. De fapt, mai mult de atât. Mi se pare interesant, nu de alta.
Iar Saturnianul nu are niciun haz cu galaxiile lui şi planetele pe unde staţionează.
@Iunie, io nu inteleg ce treaba are ne-hazul meu, galaxiile si planetele mele cu dialogul vostru, de ma bagasi in ciorba asta. Ca ultima fraza din comentariul tau pare picata tot de unde sunt si eu: din alta galaxie. Sper ca nu te-am contaminat cu “germenii” mei cosmici. Pacatele mele, nici nu-mi doresc asa ceva. Sunt germeni tare naspa si te fac sa pari ciudat
@Aselu, faci eroarea de a generaliza. Nu stiu cum esti tu, dar eu m-am ferit cit am putut (recunosc, ca nu totdeauna mi-a si reusit) de asta. N-am zis “femeile/barbatii sunt”, ci “majoritatea femeilor/barbatilor” sunt. Pentru ca totdeauna exista si exceptiile. Cit despre bovarism si facutul pe nebuna, iar ma supar si imi vars frustrarea cum am mai facut
Fiindca multe femei testeaza perseverenta barbatului punindu-se gica-contra (si refer aici la chestii nu atit de intime precum fututul). Si daca ala renunta din prima (sau chiar si din a doua) e catalogat imediat drept un papa-lapte care nu o merita, fiindca nu a luptat suficient pentru gratiile ei. Spun atit din proprie experienta, cit si din experienta altora. Acei “altora” fiind femei, nu barbati asa cum te-ai astepta. Ti-am mai zis parca ca ma inteleg mai bine cu femeile decit cu barbatii si uneori am acces la informatii din interior 
Chestia e ca la femei, ca si la barbati (oricit ar parea de ciudat), se manifesta chestia aia de a nu ceda prea repede (si, repet, cind spun “ceda” nu mare refer la futut, ci la o simpla invitatie in oras), de teama a nu fi vazuta ca o femeie usoara. Sigur asta se intimpla tot datorita conditionarilor sociale de secole.
PS: Am vazut ieri efectele emanciparii femeii si a egalitatii dintre ele si barbati. In fata magazinelor, femeile dadeau zapada iar barbatii stateau inauntru
Extraterestrule, dar pentru ce există excepţiile? Nu pentru a întări regula?
Recunosc, şi io sunt o pacoste care dacă se înfige în creierul “omului” nu-l slăbeşte până nu obţine un terci veritabil. Ce-i drept io nu perseverenţa berbantului o testez ci anduranţa la ceea ce însemn io, adică un monstruleţ. De cele mai multe ori o fac fără intenţie dar nu am pretenţia la circumstanţe atenuante.
Teama de a nu fi văzută ca o femeie uşoară începe să dispară la generaţiile mai tinere. E drept că multe femei şi mulţi bărbaţi au o imagine de apărat. De regulă, una falsă. Acuma depinde şi în ce constă invitaţia în oraş. Că pe mine, de exemplu, dacă mă inviţi la o prăjitură, s-ar putea să te alegi cu nişte înjurături.
Eh, nu-i mare bai. Şi io am dat azi la lopată ca să înlătur zăpada de pe terasă. Dar am făcut-o de plăcere, nu că m-a pus bărbatul.
E.T.(sper că nu te superi, că mai scurtez din nume, dar mi-e lene să scriu tot la ora asta, că sunt obosită şi niţel scârbită de mine trează), eu nu am nimic nou faţă de ce aveam. Doar să mi se fi acutizat nebunia mai tare decât credeam… Şi aşa îmi spunea o colegă la un moment dat azi, la sugestia mea, că ea spusese altceva în prima instanţă, că problemele mele tind spre infinit. Acum nu mai ştiu la ce probleme se referea. Nesenţial! Te băgaşi în ciorbă pentru că nu dădeai semne că vrei să spui ceva. Şi cum tu pari să fi rămas singurul reprezentant care îşi susţine cauza, te invocam în speranţa că vei simţi şi vei acţiona în consecinţă
. Cam asta era problema mea cu tine. În rest, numai de bine pentru tine. Şi dacă m-ai contaminat cu germenii tăi, ce? Dar nu cred… Dacă ai făcut-o, riscurile meseriei! 
Ştii cu ce sunt de acord din toată polologhia? Cu faptul că Aselu’ aici absentă exagerează. Are şi ea un pitic şi se dă mare cu el. Nici măcar nu vorbeşti cu ea cât o fac eu, precis, şi crede-mă, că uneori îmi vine să-mi iau câmpii când începe cu bărbaţii şi cât sunt de proşti.
Acuma, Iunia ce vrei şi tu? Să spun că sunt deştepţi ca să le umflu pipotele? Zău că-s mai simpatici când li se umflă tărâţa de nervi decât atunci când se cocoşesc în faţa ta.
))
Exagerarea mea se numeşte exces de zel. Aşa sunt io, inimoasă.
Dacă te punea să o dai, nu o mai făceai de plăcere spre deloc. Vezi? Totul ţine de justificare, motivaţie. Tot dracul ăla era dacă o făceai de plăcere sau nu. Zăpada tot trebuia dată. Dacă te punea el ca un ordin, orgoliul tău era rănit
. De parcă mie îmi convine să fac diferite chestii… Şi tot eu scriam în eseurile mele din a 9-a că adulţii fac ceea ce trebuie, nu ce vor. Cum îmi scria cineva, oamenii sunt mai productivi când se consideră liberi. Deci mai lăsaţi-mă cu zăpada aia. Dacă nu e vorba de misoginism, e vorba de misandrie. Eu vreau să se inventeze ceva care să denumească fidel urticaria care mi-o provoacă ambele din ce în ce mai des.
În altă ordine de idei, e exces de zel pentru că vrei tu să fie aşa. Eu tot exagerare o văd, dar în fine! Şi vreau să nu mai suferi de quijotism. Chiar aşa tare te deranjează fantasmatul lui lachete? De parcă toate fantasmele lui şi iau viaţă la scurt timp după ce le-a avut… Ai impresia că femeile nu sunt capabile să aibă aşa ceva sau cum? Îţi povestesc câte în lună şi stele ca să vezi că şi femeile pot avea, că şi ele se gândesc la propria lor plăcere, nu numai bărbaţii.
Iunie, cita vreme nu il ai in minte pe E.T.-ul ala mic si negru (nu Darth Vader) cu gitul lung si capul in forma de binoclu din filmul cu acelasi nume, nu ma supar ca imi zici asa
), nu tin partea femeii sau barbatului asa, de-a-mboulea. Ii ard si pe unul si pe celalalt in egala masura daca eu consider ca unul din ei bate cimpii (cu gratie sau fara).
Bre, io nu sustin nimic, nu lupt pentru nici o cauza aici. Doar spun ce cred/gindesc. Desi am asa un soi de pornire misandrica amestecata cu homofobie (un contact mai intim decit o stringere de mina si, eventual, o imbratisare formala cu un barbat poate rezulta in reactii imprevizibile neplacute din parte-mi
N-aveam nimic în minte. Adică nici nu am văzut filmul cu pricina.Ştiu doar că există personajul şi că mie mi-era lene să scriu Saturnianule la ora aia. Eram obosită. Bine, nu că aş fi vreodată odihnită de o perioadă încoace, dar se presupune că ar fi trebuit să fiu odihnită după vacanţa de 3 săptămâni. Păcat că eram cam la fel de obosită ca-n ultima săptămână de şcoală! Şi nu atât fizic cât psihic, emoţional, spiritual… Sper că ai înţeles ideea.
). Şi nu ar fi avut nimic formal, bănuiesc. Împrejurarea în care era primită, nu te gândi la prostii din nou, chit că ştiu ce am scris mai sus la un moment dat. Mie îmi plac îmbrăţişările, dar mai niciodată nu le primesc. Poate doar dacă le-aş cere, iar eu am mândria de a nu cere îmbrăţişări.
De ce toţi au impresia că eu numai gânduri perverse am în cap? Adică le am aproape tot timpul, dar când spun că nu mă gândeam la nimic nasol, nu sunt tocmai crezută. Superb sau ce?
Bre, cum adică pornire misandrică? Pe planeta ta, acasă, erai un soi de femeie însclăvită de bărbaţi sau cum? Bine că nu sunt bărbat! Mie aşa îmi plac îmbrăţişările, că sigur te-ai fi trezit cu una până acum
De ce crezi tu Iunie ca numai o femeie, si insclavita pe deasupra, poate avea porniri misandrice? Uite ca nu-i asa! Crezi gresit!
Strict relational vorbind, majoritatea barbatilor nu prea au nici o contributie benefica intr-un cuplu afara de contributia reproducatoare. Care si aia nu in toate cazurile se dovedeste a fi benefica 
Asel la mine nu se umfla nici o tarita. Decit rar de tot. Si stii de ce? Am constatat ca cel mai mult o macina pe femeie cind ea isi face mendrele si sterge pe jos cu berbantul iar ala ramine calm si nu se enerveaza. Pentru ca ea exact asta vrea: sa se umfle tarita (a se citit “orgoliul”) in el de nervi. Si cind nu se umfla e ca un soi de esec pentru ea
Cred ca cea mai mare suferinta emotionala a unei femei e cind nu mai reuseste sa-i puna creierul si nervii pe bigudiuri barbatului. E cam ca atunci cind si-ar pierde capacitatea de seductie 
Pe mine nu m-a facut inca nimeni prost. Dar daca vreo tipa ar contiuna sa aiba de-a face cu mine, prost considerindu-ma, asta ar spune multe si despre nivelul ei
Cum sa zic, prefer sa cedez in fata uneia destepte, decit sa profit de o proasta 
Ciudată constatare. Io nu vreu să seduc bărbaţii. Vreu doar să-i castrez pe unii dintre ei. Scurt şi fără menajamente. Dar nu am voie că legile nu-mi permit. Ah, de-ar veni matriarhatul.
))
pe tine nu te consider prost, deci nu mă simt cu elefantul pe căciulă.
Ciudata sau nu, e general valabila situatia. Si nu doar in cazul femeilor. De regula, orice individ care incearca sa te scoata din pepeni il va scoate pe el din pepeni sa vada ca tu nu iti iesi din pepeni si ramai calm in timp ce el face ca toate alea
Testat! Sunt persoane care se “hranesc” cu energia risipita de tine atunci cind te enervezi.
Aselu, tu ma sabotezi cu intentie intentionata!
Ca am pus un comentariu la ce mi-ai raspus tu dar nu a aparut. Si cind am vrut sa-l pun din nou, nu mi-a dat voie ca cica e duplicat. Cred ca vrei sa se umfle tarita in mine 
Nu te-am sabotat io, măă. Ci wordpresu’. Te-a băgat direct la spam, cu amândouă, dar nu înţeleg de ce că id-ul îl introdusesei corect. O fi fost vreun cuvânt pe care nu-l înghite platforma, habar n-am.
)
I-am dat drumul acuma. Mulţumit?
Revin mai târziu cu răspunsurile la comentariile voastre. Trebuie pritocite înainte. Pup
Nu ştiu dacă numai asta cred. Bănuiesc că nu. Era dimineaţă când am scris şi probabil era mai mare haosul din capul meu. Încerc să nu fiu unilaterală în gândire. Adică ştiu şi eu că bărbaţii sunt folositori atâta timp cât le oferă femeilor copii, atâta timp cât şi-şi doresc. Treaba cu instinctul matern şi alte de-astea, care mie îmi cam lipseşte.