„Aproape că nu-mi amintesc de timpurile câmpiei şi al dealului ce-au fost cât o clipită, dar de timpul intens al Dunării şi de cel prelung al zbuciumului mării mi-amintesc.” ( http://geamilia.wordpress.com/2009/03/29/timpuri-iii/) * * * Tangente ori secante, timpurile mele se petrec în perechi. Mi-amintesc de timpurile pereche ale tătarilor ce o vreme au coexistat. Apoi [...]
Arhiva pentru iunie, 2011
A dat Domnul să ajung la concluzia că singura soluţie valabilă este, în muulte situaţii, să tac. Pe veci. Unele lucruri nu trebuie spuse unora niciodată. Până la urmă, fiecare moare pre limba lui (asta mă include, biensur). Urmează partea cea mai grea. Aplicarea. * * * Se tot spune/crede, de când hăul [...]
„Din bube, mucegaiuri şi noroi Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.” (Tudor Arghezi – „Testament”) Nu mai am nici o îndoială că arta este o formă de sublimare a suferinţei. Mă întreb, retoric fireşte: Oare de ce frumosul trebuie să aibă mereu la bază durerea? Şi dacă frumosul implică mereu durerea, atunci de ce nu este [...]
Bag samă că în relaţiile interumane, în general, şi cele dintre bărbaţi şi femei, în special, linia de demarcaţie dintre „a te lăsa folosit” şi abuz devine din ce în ce mai subţire, atât de subţire precum Rubiconul. Practic, nici nu ştii când ai trecut dincolo. * * * Am o dilemă: Care omi sunt [...]
Ce ţi-e şi cu ridicolul acesta de care ne împiedicăm la tot pasul. Uneori frizează absurdul prin agresivitatea cu care este servit, alteori face parte din normalitate prin faptul că este slab exprimat. Depinde din al cărui punct de vedere este privit: al conştientului sau al inconştientului, al protagonistului sau al spectatorului, al înţelegătorului sau [...]
Cioran, Ibn Ţufail şi despre prosteasca infatuare vis-a-vis de cunoaştere a unora
Posted: 3 iunie 2011 in Începuturi, Între lumi, Cărţi, Lumeşti, Prejudecăţi, Psihoza în masă, Reflexii, Retorice, Timp, Treceri„Nu propriile-mi începuturi, ci începutul mă interesează. Dacă mă izbesc de propria-mi naştere, de o obsesie minoră, e din cauză că nu pot să mă lupt cu primul moment al timpului. Orice suferinţă individuală se reduce, în ultimă instanţă, la o suferinţă cosmogonică, fiecare din senzaţiile noastre ispăşind acea nelegiuire a senzaţiei primordiale, prin care [...]
